Sfânta Ana în iconografie și cultură: între Est și Vest În șirul nelimitat de sfinți, chipurile cărora ne privesc din icoane și tablouri, există un anumit model care ocupă un loc special. Nu pentru că-l întâlnim rar, ci pentru că este mereu alături de taina principală a creștinismului — Fecioara Maria și Pruncul. Este Sfânta Ana, mamă a Fecioarei Maria, bunică a lui Isus Hristos. Figura ei rămâne deseori în umbră față de nume mai sonore, dar ea, potrivit tradiției religioase, a devenit acel element care a unit Vechiul Testament cu Noul. Imaginea ei în artă și cultură este o poveste despre așteptarea îndelungată, despre minunea maternității tardive și despre acea sfințenie tăcută, aproape invizibilă, care traversează toate formele de artă creștină, de la primele mozaice bizantine până la tablourile din perioada Renascimento. Cine este Sfânta Ana Despre viața pământească a Sfintei Ana știm mai ales din surse apocrife mai târzii, în primul rând din «Protovangelo lui Iacob», datat din secolul II. Conform acestui text, Ana era soția lui Ioachim, un om credincios și înstărit din neamul lui David. Cei doi au trăit mulți ani în căsătorie fără copii, ceea ce în societatea iudecărească era considerat o mare rușine, un semn al mânia lui Dumnezeu. Într-o zi, în timpul unui mare festival, Ioachim a fost refuzat să ofere o ofrandă în numele întregului Israel, cu o formulare umilitoare: «Nu ești demn să oferi un dar, pentru că nu ai fost binecuvântat cu naștere». Într-o mare suferință, Ioachim a plecat în pustie, unde a postit și a rugat timp de patruzeci de zile. Ana, rămânând acasă, a rugat și ea în grădina sa. Atunci li s-a arătat ambilor un înger care le-a vestit că rugăciunile lor au fost auzite — vor deveni părinții unui copil despre care vorbesc toate națiunile. După nouă luni, li s-a născut o fată, pe care au numit-o Maria. deja în acest preambul este закладена întreaga profunzime a imaginii Annei. Ea nu este doar o femeie care a devenit mamă la o vârstă înaintată. Ea e ... Читать далее